Alba Iulia

Locuită din 106 – 107 î.Hr., prima atestare documentară 1097.

Istoria oraşului Alba Iulia şi a Cetăţii sunt legate direct de cetatea dacică de la Piatra Craivii, cunoscută sub numele Apoulon, ridicată pe un masiv stâncos la numai 20 km nord de oraşul actual. Apoulon-ul dacic a devenit apoi Apulum, un oraş închegat din castrul roman construit pentru legiunea a XIII – Gemina.

La începutul mileniului II, Alba Iulia devine centrul unui Voievodat condus de Gyula. În anul 1002, Gyula este învins de regele maghiar, Ştefan cel Sfânt, moment care marcează intrarea treptată a oraşului în componenţa Regatului Maghiar.

În perioada medievală, oraşul a purtat diferite denumiri: Bălgrad, Fehervar sau Weissenburg, fiecare dintre ele aleasă după cei care, vremelnic, au condus oraşul şi Cetatea.

Alba Iulia

Unul dintre momentele de referinţă în istoria oraşului, dar şi a întregii Românii este anul 1600, când Alba Iulia devenea prima capitală a celor 3 ţări româneşti: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova, unite sub sceptrul lui Mihai Viteazul Alba Iulia devenea mai mult decât un oraş, un simbol puternic sacru, al unităţii românilor, iar acesta a fost şi motivul pentru care tot Alba Iulia a fost aleasă, mai târziu, ca loc al Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Un alt moment important în istoria oraşului este legat de finalul răscoalei ţărăneşti din 1784, condusă de Horia, Cloşca şi Crişan. Martiriul lui Horea şi Cloşca a fost ultima execuţie prin „tragerea pe roată” din Imperiul Habsburgic.

În ziua de 1 Decembrie 1918, în Casina Militară, denumită ulterior Sala Unirii, cei 1228 de delegaţi decid Unirea Transilvaniei, Banatului Crişanei şi Maramureşului cu România. Dacă mai era vreme de o altă confirmare a statutului special al oraşului Alba Iulia, aici la 15 octombrie 1922, regele Ferdinand şi regina Maria au fost încoronaţi ca suverani ai României.

Cetatea bastionară de tip Vaubon de la Alba Iulia a fost construită între anii 1715 – 1738 în contextul instaurării stăpânirii habsburgice în Transilvania. Era construită după cele mai noi metode de fortificare ale vremii, inspirate de sistemele concepute de arhitectul militar francez, mareşalul Vaubon. Fortificaţia bastionară de la Alba Iulia este apărată de trei sisteme de fortificaţii. Acestea adoptă forma unui heptagon neregulat, cele şapte bastioane conferindu-i o imagine stelată, caracteristică cetăţilor de acest tip.

Traseele turistice ale Cetăţii Alba Iulia Carolina, concentrează, în derularea lor, principalele puncte şi momente istorice: Traseul celor Trei Fortificaţii, Traseul Eroilor Neamului, Traseul de Nord, Traseul Porţilor Cetăţii.

Traseul celor Trei Fortificaţii oferă vizitatorilor posibilitatea de a călători în timp de-a lungul a două milenii, printre vestigiile a trei fortificaţii, din trei epoci diferite, construite succesiv pe aceeaşi locaţie, fiecare nouă cetate incluzând-o pe cea veche: Castrul Roman (106 î.Hr.), Cetatea Medievală (sec. XVI – XVII) şi Cetatea Alba Carolina, fortificaţie de tip Vaubon (sec. XVIII). Ceremonialul schimbului de gardă adună în fiecare zi, dar mai ales sâmbăta, zeci de turişti dornici să vadă un spectacol unic, menit să aducă viaţă între zidurile fortificaţiei vechi de trei sute de ani.

Traseul Porţilor Cetăţii – cele 7 porţi ale cetăţii Alba Carolina.

Poarta a III-a este adevăratul simbol al oraşului Alba Iulia, cea mai mare şi mai impunătoare dintre porţile cetăţii, între bastioanele Sfântul Eugeniu de Savoia şi Sfântul Capistrano, asigurând intrarea în fortăreaţa propriu-zisă. Poarta masivă este susţinută de patru piloni şi opt pilaştri angajaţi ce susţin prin arcuri puternic bolţite deasupra cărora se ridică postamentul statuii ecvestre a lui Carol al VI-lea, împăratul Imperiului în timpul căruia s-a ridicat cetatea.

Alba Iulia 2

Poarta a IV-a este singura poartă ornamentată de pe latura de vest a cetăţii, fiind poziţionată la mijlocul curtinei ce leagă bastionul Trinitorienilor de bastionul Sf. Mihail şi la capătul de vest al drumului principal care străbate cetatea. Poarta este împodobită numai pe partea interioară, unde se remarcă o intrare semicirculară flancată de doi pilaştri prevăzuţi şi ei cu coloane şi atlanţi.

Ceremonialul schimbului de gardă străbate traseul ce leagă Poarta a III-a de Poarta a IV-a, loc unde are loc schimbul de gardă, de asemenea tot aici au loc spectacole şi demonstraţii militare puse în scenă cu deosebită măiestrie şi mult umor de către Legiunea a XIII-a Gemina şi Lupii Apoulonului în fiecare zi de vineri de la ora 19.

Catedrala ortodoxă, cunoscută şi sub numele de Catedrala Încoronării, constituie expresia artistică a unităţii noastre naţionale realizată prin actul de la 1918. Arhitectura inspirată după modelul Curţii domneşti din Târgovişte, se înscrie în curentul romantic, aici au fost încoronaţi suveranii României Mari la data de 15 octombrie 1922.

Catedrala romano – catolică Sfântul Mihail este cel mai valoros monument al arhitecturii medievale timpurii din Transilvania, îmbinând armonios elemente romanice cu cele gotice.

Începuturile construcţiei se regăsesc înainte de anul 1000, aici fiind înhumat şi Iancu de Hunedoara.

În interiorul cetăţii mai pot fi vizitate Sala Unirii, Muzeul Naţional al Unirii şi numeroase monumente: monumentul Custozza, monumentul Losenau, statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, Obeliscul, Bastionul Saşilor, Sala Armelor.

Marius Luchis

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu