Cazul Cremel

La 2 iunie 2005, către ora 10:30, Nelly Cremel, o femeie sportivă de 39 de ani, începe să alerge pe traseul său obișnuit, așa cum făcea în fiecare dimineață. Este un mic drum sinuos și puțin umblat între domiciliul său dintre Reuil-en-Brie și satul vecin Luzancy pe o distanță de 7 km. La ora 19:40 soțul său, comandantul armatei de uscat, semnalează dispariția sa. Foarte repede un dispozitiv de mare amploare intră în alertă, cu scopul de a o găsi pe tânăra femeie. Gărzi republicane călare, câini și scafandri, sondează neîntrerupt zona unde a dispărut Nelly Cremel, în total aproape 30 km². În paralel, 15 anchetatori interoghează vecinii și toți martorii susceptibili de a se fi întâlnit pe drum cu dispăruta. Un martor declară că a văzut-o alergând în jurul monumentelor eroilor de la Luzancy.

Timp de opt zile cercetările nu descoperă nimic, tânăra femeie parcă a intrat în pământ. Dar la 10 iunie 2005, pesimismul anchetatorilor se va confirma, din păcate. Un coleg de muncă de-al lui Christian Cremel care participă la cercetări, descoperă un corp ascuns sub niște crăci și iarbă într-o pădure din apropierea satului.

Imediat perimetrul este împânzit și anchetatorii fac primele constatări. A doua zi, deîndată ce rezultatele autopsiei sunt cunoscute, procurorul anunță presei cauzele morții tinerei femei. Ea a decedat ca urmare a “mai multor lovituri la cap” și nu prezintă nicio urmă de violență sexuală. Corpul său este extrem de mutilat și doar verigheta sa permite de a fi identificată formal.

Cazul Cremel

În aceeași zi de 10 iunie, seara, jandarmii opresc o mașină. Serge Mathey este la volan în compania unui cuplu de prieteni. Jandarmii nu constată nimic anormal și îi lasă să-și urmeze drumul. Dar cei doi pasageri își dau seama că prietenul lor este livid la față. De altfel, câteva momente mai târziu le face o teribilă confesiune: “Am făcut o prostie…”

A doua zi, cuplul se duce la jandarmerie și la 12 iunie (la două zile după descoperirea corpului), jandarmii îi arestează pe cei doi suspecți dintre care unul declară că este autorul crimei. Este vorba de Serge Mathey, în vârstă de 26 ani, până atunci necunoscut serviciilor de poliție. Acesta povestește anchetatorilor desfășurarea faptelor.

În dimineața dramei el se găsește în compania lui Patrick Gateau la volanul mașinii acestuia. Intersectându-se pe drum cu femeia, ei decid să o agreseze pentru a-i fura casetofonul. Sub amenințarea unei arme de vânătoare, o urcă cu forța în mașină și o însoțesc până la domiciliul său din Reuil. Dar ajunși acolo își abandonează intenția din cauza prezenței vecinilor din apropierea casei familiei Cremel. Ei se îndreaptă atunci în direcția pădurii de la Tartarel. Acolo, Serge Mathey le explică jandarmilor că i-a aplicat lui Nelly primele lovituri în scopul de a evita ca Patrick Gateau să n-o ucidă cu arma sa de vânătoare.

El declară apoi că complicele său a tras două gloanțe de pușcă și că a lovit-o pe femeie cu sălbăticie. Patrick Gateau este un individ cunoscut de poliție. În vârstă de 48 ani, de aproximativ 30 de ani acumulează condamnări pentru furturi cu violență și o crimă în 1984, asupra Jeaninei Brendle, fiind condamnat pe viață. Dar în decembrie 2003, el este pus în libertate și trăiește cu soția sa în Seine et Marne.

Interogat de anchetatori, el recunoaște că a răpit-o pe Nelly Cremel dar neagă de a fi autorul loviturillor violente și de armă. După arestarea lor, cei doi complici își aruncă responsabilitatea asasinării unul altuia. Acestă dramă relansează însă în Franța dezbaterea asupra eliberării deținuților periculoși și Nicolas Sarkozy (pe atunci ministru de interne), anunță în acest context dramatic propuneri contra multi recidivelor.

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu