Fenomenele paranormale din Amherst

Marele Mister de la Amherst este un caz notoriu de activitate de poltergeist care a avut loc în Amherst, Noua Scoţie, Canada între 1878 și 1879. El a făcut obiectul unei anchete condusă de către Walter Hubbell, un actor care era interesat de fenomenele psihice. Acesta a pretins că ţinea un jurnal cu evenimentele care au avut loc în casa în care a stat cu chirie.

Fenomenele paranormale din Amherst (2)Esther Cox, care avea pe atunci 18 ani, s-a mutat în încântătorul orăşel Amherst, din comitatul Cumberland (situat la 194 km de Halifax şi la 3 km de frontiera cu New-Brunswick), unde urma să locuiască într-o casă mică cu două etaje.

Sora ei Olive, locuia în imobil alături de soțul ei, Daniel Teed, un fabricant de încălţăminte onest şi respectat în comunitate și cei doi fii mici ai lor, Willie (pe atunci în vârstă de cinci ani) şi George (de 17 luni).

Casa număra multe camere şi era locuită de multe persoane: Jane, sora lui Esther și Olive, în vârstă de 22 de ani; William, fratele celor trei surori Cox. Noua venită trebuia să împartă camera cu Jennie.

Mama lui Esther murise la trei săptămâni după ce o născuse şi a fost încredinţată spre a fi crescută de către bunica sa, până ce tatăl fetiţei urma să se recăsătorească.

Esther şi-a format caracterul după bunica ei şi prezenta acum o figură gravă, era sobră şi retrasă. Nu era înaltă, părea puţin cam grăsuţă, avea părul buclat şi ochii gri-albaştri. Cu toate astea, ceilalţi o găseau destul de agreabilă şi de conciliantă, liniştită.

Onestă şi generoasă, s-a dovedit a fi în scurt timp de un real ajutor pentru sora ei, care trebuia să se ocupe de gospodărie şi de copii. Esther şi-a făcut rapid prieteni printre vecini şi chiar printre copiii din cartier, care îi cereau des să se joace cu ei.

Potrivit jurnalului lui Hubbell, evenimentele au început la 27 august 1878, când Esther Cox a fost supusă unei agresiuni sexuale de către un băiat pe nume Bob MacNeil. Olive o pusese în gardă să nu fie prea credulă faţă de această relaţie nouă, care o făcea să nu mai judece corect datorită faptului că era îndrăgostită până peste cap. Între cele două surori a avut loc o ceartă care s-a terminat brusc prin respingerea de către Esther a oricăui argument de natură să stopeze din start orice continuare a poveştii de amor care tocmai se înfiripa.

Deşi se impunea o oarecare precauţie, Esther a ignorat cuvintele surorii sale. În acea seară, îl aştepta pe Bob pe treptele scărilor, oarecum îngrijorată, fără să bănuiască nicio primejdie. Dar băiatul nu s-a arătat şi ea a urcat în cameră destul de decepţionată.

A doua zi, Bob şi-a făcut apariţia într-o maşină, s-a scuzat pentru întâlnirea ratată şi a invitat-o la o plimbare. Esther abia aştepta… Maşina a trecut printr-o pădurice şi s-a îndreptat spre Marsh. Deodată, tânărul a devenit foarte nervos şi agitat, a oprit maşina şi a scos la vedere un revolver cu care a ameninţat-o pe fată, cerându-i să coboare din maşină, strigându-i că o va ucide dacă-l va refuza. Era nebun iar Esther stupefiată din cauza întorsăturii dramatice a situaţiei.

Bob a început apoi să plângă. Speriată de-a binele, Esther i-a cerut să o ducă acasă deoarece se întuneca şi venea furtuna. I-a spus că se comporta ca un nebun, ceea ce a provocat din partea lui o reacţie teribilă de furie, de om necontrolat. Juca teatral. De exemplu, şi-a pus arma la inimă şi a simulta că trage. Apoi, în disperare de cauză, a demarat în trombă şi maşina a rulat pe drumul spre casa unde locuia Esther, unde au ajuns în jurul ore 22.

Fenomenele paranormale din Amherst (3)Esther a plâns mult, a urcat în camera ei şi nu s-a mai trezit până a doua zi. Era extrem de supărată pe întâmplarea nefericită şi tristă. Plângea cu hohote iar famila a crezut iniţial că cei doi se certaseră şi nu  a intervenit pentru a tulbura şi mai tare lucrurile. Numai că Esther tăcea şi nu dorea să scoată un cuvânt despre experienţa sa teribilă petrecută cu Bob, deşi Jane încercase să o descoase pentru a afla cauza durerii surorii sale.

La scurt timp, în casa în care locuiau au început fenomene paranormale. Se auzeau ciocănituri, ţipete sfâşietoare în miez de noapte și Esther avea tot felul de crize, în care corpul ei se umfla vizibil, era răcită mereu. Apoi, obiectele din casă au început să zboare aiurea, purtate parcă de o fiinţă nevăzută. Speriată, familia a chemat un doctor.

În timpul vizitei, lenjeriile de pat erau mutate fără ca cineva dintre cei prezenţi să poată interveni, se auzeau zgomote de zgârieturi iar din patul fetei s-au auzit cuvintele: „Esther Cox, ești a mea pentru a te ucide!”

A doua zi a medicului i-a dat fetei sedative pentru a o calma și a o ajuta să adoarmă, dar fenomenele stranii au continuat să se manifeste în toată forţa.

Oamenii auzeau multe zgomote și vedeau obiectele cum zboară prin încăperile casei bântuite. Încercările de a comunica cu „spiritul” au dus la răspunsuri şi la întrebări apăsate.

Fenomenele paranormale au continuat timp de câteva luni și au devenit bine cunoscute de către localnici. Vizitatorii care treceau pragul casei, inclusiv clerici, au auzit clopote bătând și au asistat îngroziţi la obiectele care se mișcau pretutindeni, de multe ori chiar şi atunci Esther se afla sub observația lor atentă.

În decembrie, Esther s-a îmbolnăvit cu difterie. Niciun fenomen paranormal nu a fost observat în timpul celor două săptămâni petrecute de ea în convalescenţă şi nici în timpul în care s-a recuperat în casa uneia dintre surorile sale, căsătorită în Sackville, New Brunswick. Cu toate acestea, atunci când a revenit la Amherst evenimentele misterioase au început din nou, de data aceasta şi prin izbucnirea de incendii în diferite locuri din casă.

Esther a pretins acum că a văzut în sfârşit „fantoma”, care ar fi amenințat-o că va arde casa dacă ea nu va pleca.
În ianuarie 1879, disperată, Esther s-a mutat la o altă familie din oraş, dar manifestările paranormale din jurul ei au continuat obsesiv. Au existat mulţi martori îngroziţi care le-au văzut. Unii au dezvăluit faptul că ea vorbea cu „fantoma” și primea răspunsuri.

Unele persoane din oraş erau curioase și simpatice; altele însă credeau că Esther era responsabilă pentru fenomenele neobişnuite care se abătuseră de la o vreme peste oraşul lor şi au devenit ostile faţă de ea.

Esther a fost frecvent pălmuită, lovită și zgâriată de „fantomă”, iar într-o zi a fost chiar înjunghiată în spate cu un cuțit.

Fenomenele paranormale din Amherst (1)Interesul pentru cazul ei a crescut după ce acesta s-a răspândit în presă, și la sfârșitul lunii martie, Esther a petrecut ceva timp în Saint John, New Brunswick, unde a fost investigată de către nişte domni care manifestau interes în domeniul științei.

S-au determinat mai multe „spirite” distincte care acţionau asupra lui Esther și care comunicau prin lovituri. „Bob Nickle,” o „fantomă” originală, susținea că a fost cizmar în viață, iar altele s-au identificat ca fiind „Peter Cox,” o rudă de a fetei și „Maggie Fisher.”

După vizita la Saint John, Esther a petrecut o perioadă cu nişte prieteni, familia Van Ambergh, la o fermă liniștită situată în apropiere de Amherst după care a revenit la casa surorii sale din oraş.

Dar în vara anului 1879, fenomenele paranormale au izbucnit din nou, chiar în momentul sosirii lui Walter Hubbell, atras de publicitatea din jurul cazului. Acesta s-a mutat în casa familiei Teed ca chiriaș pentru a investiga de aproape fenomenele stranii.

Hubbell a petrecut câteva săptămâni cu Esther și familia acesteia și a declarat că a asistat personal la obiectele care zburau şi se deplasau, la incendii și la obiectele  care apăreau de nicăieri. El a susținut că a văzut că fenomenele aveau loc chiar și atunci când Esther se afla în plin plan și, evident, ea nu avea nicio o legătură cu acestea.

De asemenea, Hubbell a susținut că a asistat la atacurile fantomei îndreptate asupra lui Esther, care arunca cu pini și alte obiecte ascuțite. Ele i-au provocat mai multe crize datorate umflăturilor extreme și dureroase.

Hubbell a comunicat cu diverse „spirite”, care se numeau „Mary Fisher”, „Jane Nickel” și „Eliza McNeal” şi care s-au manifestat, de asemenea, în timpul evenimentelor paranormale care aveau loc în casa bântuită.
Cu ajutorul profesionist acordat de către pasionatul de paranormal Hubbell, Esther Cox a început apoi un turneu pentru că dorea să vorbească oamenilor despre experienţa traumatizantă prin care trecea. Lumea era atrasă de mărturiile ei şi plătea ca să o vadă și să audă povestea ei.

Cu toate acestea, s-a confruntat şi cu unele reacții ostile și, după ce a fost huiduită o noapte întreagă, urmată de o altercaţie violentă, şi-a abandonat demersul şi a revenit la Amherst. La scurt timp, a izbucnit un incendiu în care a ars un hambar: un individ pe nume Arthur Davison, a fost acuzat de incendiere. A fost condamnat la patru luni de închisoare, dar a fost eliberat după doar o lună.

După aceasta, fenomenele au încetat treptat pentru totdeauna. Esther Cox s-a căsătorit ulterior de două ori şi a avut un fiu. S-a mutat la Brockton, Massachusetts cu al doilea soț și a murit la 8 noiembrie 1912.

Cartea lui Hubbell a fost publicată în 1879 și a avut un mare succes, vânzându-se în cel puțin 55.000 de exemplare.

Cazul fenomenelor paranormale din Amherst a fost, de asemenea, investigat de către cercetătorul britanic de paranormal Hereward Carrington, care a luat declarații de la martorii supraviețuitori ai evenimentelor în 1907 și pe care le-a publicat detaliat, în 1913.

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu