I-am cunoscut amanta

Salut!

Prietenele mele spun că bărbații nu se gândesc decât la sex și la cum să-și înșele partenera. Au dreptate. Soțul meu este un om vicios, imposibil, plin de fițe și afemeiat (nici nu știu de ce mai stau cu el, poate de milă).

Îi place să domine pe toată lumea și să-și impună mereu punctul de vedere (deși nu are întotdeuana dreptate). Recunosc că este inteligent și are o memorie uluitoate, însă nu le știe el chiar pe toate, după cum vrea să pară. Pe plan sexual, ducem o viață activă, nu am de ce să mă plâng (poate mult prea activă, pentru că el este nestăpânit).

Autor Seedfeeder, foto simbol, sursa Wikipedia.

El este foarte atractiv și are multe amante. Nu-l condamn, am încercat să-i înțeleg pornirile și chiar să le accept. Dar recent, a făcut un gest greu de calificat: a venit cu una acasă și mi-a prezentat-o ca fiind amanta sa. Culmea tupeului! M-a lăsat mască.

Prima alertă am avut-o la 4 luni după căsătoria noastră, când l-am găsit în patul conjugal cu o vecină. Dar l-am iertat, am crezut că a fost o scăpare din partea sa. Cu toate astea, l-am ținut sub supraveghere discretă, prin prietenele mele. Surpriză: s-a culcat cu toate și ele îmi spuneau gogoși despre soțul meu, fel de fel de minciuni. Le-am crezut, normal, pentru că am avut mare încredere în ele. De unde să știu că tocmai cu ele își făcea de cap iubitul meu partener de viață?
Din cauza lui, am fost la psihiatru. Aventurile sale fără număr m-au distrus, sunt cu nervii în pioneze. Stau singură și fac statistici acasă cu cuceririle lui, vă dați seama?! Îmi repet des că trăiesc un adevărat coșmar.

Spuneți-mi, aceasta este căsnicie? Pentru mine, ruleta a mers în sens greșit, din nefericire. Am devenit nebună. Iar când l-am văzut în casa noastră de mână cu târfa lui, am izbucnit și am luat foc. Nu vă pot scrie ce-a fost la gura mea. Ah, nu m-am mai putut controla (dar aveam motive, nu?).

I-am dat afară din casă și el m-a amenințat că mă va băga într-un spital de nebuni. M-a și lovit, dacă vreți să știți (probabil pentru a-i da ei satisfacție). N-am plâns, deși mă dureau enorm obrajii. Nu mai am însă forța de a mă lupta cu el, mi se pare inutil. Nu vreau să trăiesc așa, din sacrificiu. Simt dragostea pentru el goală, tristă, fără sens. Mă gândesc să-l părăsesc. Iată povestea mea.

Mălina

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu