Mama vitregă mă înnebunește

Întotdeauna am crezut că iubirea nu ține de vârstă. Poți iubi oricând și pe oricine, dacă există sentimente, desigur. Totul este să-ți placă persoana, să existe afinități, nu? După ce tata s-a recăsătorit, am privit-o cu curiozitate pe această femeie atrăgătoare, pentru care părintele meu a renunțat la soția sa. Doream să știu ce avea aceasta în plus…

Cum a reușit să-l seducă și să-l vrăjească? Aparent, nu avea ceva special. O femeie blondă, rafinată, atrăgătoare, cu trăsături fine, timidă uneori, tandră, care făcea multe pentru a intra în grațiile oricui. Nu avea pielea zbârcită. Se îngrijea și era tot timpul impecabilă. Existau multe atuuri care o făceau să fie plăcută și prin care, putea să câștige o competiție cu mama, sunt de acord. Dar mama, a trecut prin multe… A crescut patru copii, s-a luptat cu problemele tatei (alcoolul și femeile) și astea au măcinat-o sistematic. Cu siguranță, în unele momente, i-a pierit cheful de a mai trăi și de a avea grijă de propria persoană.

În schimb, noua soție a tatălui meu nu a mai fost niciodată căsătorită. A avut timp berechet de a se îngriji și de a profita de viață. Tata a ales-o considerând-o pe mama drept o <epavă umană>. M-a durut când l-am auzit exprimându-se în acești termeni la proces. Puțin respect s-ar fi cuvenit. Dar mama nu a replicat (probabil era sătulă și dorea să se sfârșească mai repede totul). Am rămas cu un gust amar. N-aș fi vrut nici în ruptul capului ca părinții mei să se despartă vreodată, însă așa a vrut destinul. Era aproape inevitabil. M-a durut enorm decizia lor (nici măcar nu mi s-a cerut o secundă părerea).

Eram dezamăgit. Multă vreme nu am vorbit cu tata, de ciudă. Stăteam cu mama și încercam să o aduc pe linia de plutire, cum se spune, să o încurajez. Mama este însă o femeie extrem de puternică. Pentru ea, despărțirea aceasta nu a fost socotită ca o nenorocire, ci ca o izbăvire. O eliberare! <Am scăpat de un nenorocit>, așa mi-a spus. Am privit-o îndelung. Într-adevăr, inima sa era sfâșiată, sângera. Dar s-a comportat demn.

Publicdomainpictures.net, foto de Petr Kratochvil. Foto simbol.

 

  • Omul ăsta mi-a adus numai neplăceri în viață, Denis! mi-a zis ea. Este tatăl tău, însă a făcut numai lucruri josnice, așa să ști. Este un destrăbălat. Nu v-a iubit… Nu l-a interesat decât propria sa plăcere și pentru ea, a sacrificat totul. Totul!
  • Dar acum, ești fericită fără el?

  • Fericită? Ce-i fericirea? O clipă. Nu, sunt liniștită, atât… Voi sunteți viața mea… Nu s-a ocupat de copii, nici n-a știut că-i are. Și eu, m-am omorât muncind și v-am crescut.

A fost singura discuție pe această temă pe care am purtat-o cu mama. Niciodată nu a vrut să mai redeschidă acest subiect, care firește nu-i convenea și-i trezea amintiri neplăcute. Într-o zi, peste câteva luni mai precis de la această discuție, mama a plecat în ceruri. Inima sa, sărăcuța, a cedat. Nu a putut să se mai bucure de libertatea la care aspira. Dumnezeu a luat-o la El pentru totdeauna!
Am plâns imens. Inima mea parcă fusese tăiată în mii de bucățele. Voi păstra mereu în suflet această durere. Mama m-a iubit foarte mult. Eram preferatul ei dintre toți frații mei. A pus mult suflet ca să ne crească și să ne educe. Cu ea, am pierdut sprijinul cel mai sigur și important.

După moartea mamei, prematură, tata parcă s-a trezit dintr-o lungă și nefirească adormire. Am văzut brusc în el un om responsabil, grijuliu și tandru, de neconceput în ochii noștri cu câteva zile înainte. Dar cine provocase această schimbare esențială într-un om obișnuit cu frivolitatea și care se complăcea cu mediocritatea?
Abia după ce ne-am mutat în casa sa am înțeles: soția sa. Ea a fost cea care a mișcat lucrurile. Luiza se numește. O femeie sensibilă, fină și autoritară. Nu a avut niciodată copii, așa încât ne-a înconjurat cu toată dragostea. În schimb, cu tata se comporta ca un adevărat spartan. Era dură (nu se putea altfel cu el) și posesivă. În casă, ea dicta și el executa.

Mama nu a știut să-l strunească, așa cum a făcut femeia aceasta, din păcate. Nu este de ajuns să cerți pe cineva! În special un bărbat de genul lui tata, incomod, puturos și cu multe vicii, dar care poate fi la rândul său potolit (după cum am văzut). Eram uimit de performanțele realizate de această femeie pricepută, interesată de a-și păstra familia (acum, făceam parte din a sa). Am acceptat-o și am realizat că putea fi, la o adică, o mamă pe care ne puteam baza. Mai ales că îl ținea sub papuc pe tata (lucru destul de rar).

Încetul cu încetul am început să o simpatizez pe mama mea vitregă. Despre mama, vorbea în termeni elogioși… Nu a cunoscut-o, însă aflase cât de mult suferise din cauza lui tata. Iar acum, ea era cea care o răzbuna, într-un fel. Nu că ar fi dorit neapărat să facă asta, însă tata, prin caracterul său chiar impunea o asemenea reacție  din partea celuilalt. Pentru noi, ea apărea ca un exemplu de cum trebuia să se comporte o femeie cu tata, pentru a reuși.

Într-o zi, eram la calculator în camera mea, preocupat. Mama mea vitregă a intrat pe nesimțite și mă contempla. Avea un aer ciudat, mi se părea excitată. M-am speriat și am roșit în obraji. Eram foarte emoționat. Inima îmi bătea puternic. Cu gesturi fine și sigure, m-a luat cu o mână după gât și a început să mă mângâie. Eu însă, continuam să lucrez. Este un fel de a spune, deoarece nu mă mai puteam concentra.

  • Ce faci, Luiza? am întrebat-o cu timiditate. Ea m-a sărutat pe gât.

  • Continuă, tu nu te preocupa de mine, mi-a răspuns ea.

Dar puteam? Mângâierile sale, din ce în ce mai insistente și provocatoare, mă înnebuneau. Acum, pentru prima oară vedeam în mama mea vitregă femeia doritoare. Era oare amorezată lulea de mine, după cum mi se afișa? Cam la asta s-a rezumat totul în acea zi. În zilele următoare însă, Luiza mi-a făcut tot mai multe vizite în cameră. Îmi făcea apropouri directe. Mă dorea, era încălzită de dorințe.

Evitam să-i răspund, de teama lui tata. Îmi plăcea, ca femeie și atât. Nu speram să am o aventură tocmai cu ea… Mai bine mi-aș fi tăiat o mână. Pradă prejudecăților (ea nu le avea, după câte vedeam), încercam să o țin la distanță, în van. Chipul său se topea după mine. Nimic nu putea să o mai oprească. Era, totuși, femeie…

Încet dar sigur, am început să cedez în fața avansurilor sale și m-am lăsat sedus de soția lui tata, știind că nu fac bine. Eram perfect conștient, dar n-am rezistat, din păcate. Tentația cotidiană a fost mult prea puternică.

Într-o după amiază, s-a petrecut și ceea ce părea o utopie: i-am cedat. Tumultoasă, Luiza m-a copleșit cu sentimente și pasiune. Avea cuvinte măgulitoare pentru mine, ceea ce mă încuraja. M-a vrăjit. Știa să susțină un tonus ridicat, să ia și să profite, se vedea clar. Avea un talent înnăscut de a conduce acțiunea. M-a adus curând în pragul nebuniei. Pentru ea, eram ca un fel de desert din care se înfrupta cu dărnicie și poftă.

  • Te iubesc! mi-a spus ea.

  • Și eu… Luiza. Dar nu-i un păcat?

  • Ah, nu… niciodată dragostea nu reprezintă un păcat, crede-mă.

  • Te cred, Luiza, cred orice.

Căutam ochii femeii. Eram ca un sclav, prins în lesa sa. Mă simțeam legat de mâinii și de picioare. Tremuram nervos. L-am înșelat pe tata. Mă simțeam confuz și prost. Aproape că mă podideau lacrimile. În schimb, Luiza râdea. Era foarte fericită. M-a sărutat cu voluptate și m-a mângâiat dulce pe obraji.

  • Am nevoie mereu de tine, mi-a șoptit ea.

  • Voi fi aici…

  • Sunt o femeie lacomă! m-a amenințat ea.

  • Am văzut. Dar… cu tata ce-ai de gând?

  • Cu el… oh, da… este soțul meu.

  • Iar eu…

  • Tu ești amantul!!

Luiza a râs cu poftă, în timp ce eu tremuram. Rolul meu fusese <rezolvat>. Un nod mi s-a așezat în gât. Am început să-mi pun mii de întrebări, dar multe erau deja fără sens. Relația noastră trebuia să rămână secretă, pentru că nimeni nu avea nevoie de un scandal.

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu