Misterul lui Ludovic al XVII-lea

Ludovic al XVII-lea s-a născut la Versailles la 27 martie 1785. El a fost închis în turnul Temple cu părinţii săi, sora sa şi mătuşa sa din partea tatălui la 13 august 1792, după căderea lui Ludovic al XVI-lea.

Rege al Franţei pentru ţările Europei şi insurgenţii francezi la 21 ianuarie 1793, a fost răpit de lângă mama sa la începutul lui iulie 1793 şi încredinţat lui Simon, la Temple. În octombrie 1793, el a destituit-o pe mama sa (care v-a fi judecată). Sora sa, care nu-l văzuse i-a spus: “El a crescut fără să se dezvolte.” Un cercetător crede că băiatul nu este Ludovic al XVII-lea ci un înlocuitor. Înlocuirea ar fi avut loc în iulie precedent. În acest caz, Doamna legală, sora lui Ludovic XVII-lea, ar fi minţit.

În ianuarie 1794, Delfinul este închis într-o cameră de la Temple. Paznicul Simon a trebuit să aleagă între locul său la Temple şi mandatul său de municipal la Comuna din Paris. Nu de a-l înlocui pe Ludovic al XVII-lea! Copilul îşi primea hrana printr-o mică vizetă. Trăia în penumbră. Comisarii care s-au succedat în fiecare zi pentru a-l păzi nu puteau să-l vadă. Şi el nu primea nici vizita doctorului.

Ludovic al XVII-lea

Ludovic al XVII

Robespierre, marele stăpân al Comitetului Salvării Publice, a fost mai târziu bănuit de a fi profitat de această situaţie pentru a fi răpit copilul şi a-l fi înlocuit cu unul mic bolnav. O hârtie, găsită la unul dintre agenţii săi politici după moartea sa, indica laconic ce măsuri trebuiau luate. Una dintre ele este interesantă: “Numiţi un bucătar, arestaţi-l pe cel vechi.”

Cel vechi era Gagnie, deja în serviciu la Versailles. El se lăuda că ar fi intrat în camera lui Ludovic al VII-lea, care i-ar fi declarat: “Ce vrei prietene? Vreau să mor.” În timpul Restaurării s-a atesta că copilul era fiul lui Ludovic al XVI-lea.

Răpit sau nu, Robespierre a murit la 28 iulie 1794, din cauza unui glonţ în gură în timpul cuceririi Hotel de Ville de secţiunile revoluţionare favorabile Convenţiei aflată în rebeliune. Nu a putut deci vorbi în faţa unui tribunal dacă l-a răpit sau nu pe delfin. Locul său a fost luat de Barras. Acesta s-a grăbit de a se duce la Temple şi a găsit un băiat slăbit în camera umedă. Mai târziu, istoricii l-au bănuit de a-l fi răpit pe Ludovic al XVII-lea. El a declarat, în 1803, în timpul unui dineu că-l vedea spânzurat pe nebunul Corsican (Bonaparte, adică, cel care-l răsturnase de la putere) şi ştia că Ludovic al XVII-lea trăia. Dar la căderea sa şi nici mai târziu, nu a făcut apel la cutia lui secretă. A decedat în 1828.

Barras l-a pus la dispoziţia Delfinului pe creolul Christophe Laurent, un protejat de-al său. Condiţiile de viaţă ale copilului s-au ameliorat puţin. Curând, Laurent a fost asistat de Gomin, iar în martie 1793, primul a părăsit Temple: mama sa se afla pe moarte şi trebuia să plece în Antile. De fapt, mama sa murise de 20 de ani!

Gomin a fost înlocuit de Lesne. În mai 1795, au fost chemaţi medicii pentru a-l vizita pe Ludovic al XVII-lea. Starea  bietului băiat se degradase şi la 8 iunie 1795 a murit. Doctorul Pelleton i-a prelevat inima şi a păstrat-o la el.

Începând cu 1798 a început saga falşilor “delfini”. Un anume Hervagault, evadând pentru a “n” a oară, a anunţat că este Ludovic al XVII-lea (zvonurile circulau din 1795 privind supravieţuirea lui Ludovic al XVII-lea). El a fost judecat şi-şi va sfârşi zilele în puşcărie în 1812.

De reţinut însă că la una din evadările precedente, tatăl său nu a vrut să-l recunoască!!

La Restauraţie, au apărut alţi pretendenţi, Bruneau şi un dandy, “Baronul de Richemont”, iar în Prusia, Naundorff. Urmele lui s-au descoperit în 1809. În 1819-1820, l-a contactat pe ducele de Berry, fiul viitorului Charles al X-lea. În 1830 s-a dus în Franţa bucurându-se de ospitalitatea partizanilor săi. Unele persoane care l-au cunoscut pe Ludovic al XVII-lea au recunoscut în el pe fiul Mariei Antoanetta. Dar ce pot valora aceste mărturii după 40 de ani?

Naundorff a dat informaţii despre viaţa Delfinului. Avea oare recunoaşterea oamenilor pe care i-a întâlnit?

Naundorff a fost în cele din urmă expulzat din Franţa. A trăit la Londra; el a fondat o religie, apoi a plecat în Ţările de Jos unde a pus o bombă cunoscută sub numele de “bomba Bourbon”. Regele l-a autorizat de a purta numele de Bourbon. Naundorff a murit la 10 august 1845 la Delf. Partizanii săi s-au bătut decenii întregi pentru recunoaşterea sa. Familia sa există. O ramură trăieşte în Franţa, alta în Canada şi în 1954 a avut un proces.

În 1999-2000, inima micuţului decedat la 8 iunie 1795 a fost supusă analizei prin metoda AND. Rezultatul a fost că inima examinată era cea a unui părinte al Mariei Antoanetta, deci în principiu a lui Ludovic al XVII-lea. Oficial, s-a pus capăt acestei enigme. Dar unii au avansat ideea că inima este cea a fratelui lui Ludovic al XVII-lea, decedat în 1789. Inima acestui copil a dispărut sub Restauraţie. Un medic legist a afirmat în cursul unei emisiuni televizate în ianuarie 2007 că ar fi bine să se facă diferenţa între o inimă îmbălsămată (fratele lui Ludovic al XVII-lea) şi alta la fel (inima decedatului din 1795).

Content Protection by DMCA.com

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *