Prietena mea este amanta unui om de afaceri

În lumea asta, oare banii înseamnă totul? Vă rog să-mi spuneți! Materialismul este la putere? Așa va fi mereu? În special în ceea ce le privește pe femei… Eu unul, m-am ars rău și am fost inocent. Am crezut că dragostea este supremă, că ea guvernează relațiile dintre noi, oamenii și că dacă ea există, ai tot ce vrei. Acum, nu mai sunt atât de convins.

Ce m-a făcut să-mi schimb radical ideile? Un eșec usturător în dragoste. Nemeritat. Dar câte nu se întâmplă într-o viață și trebuie să treci peste ele? Vedeți dvs., momentele de reală fericire sunt extrem de puține și de ele trebuie să profiți la maxim, să ști să le prețuiești cum se cuvine.

Publicdomainpictures.net, foto de Petr Kratochvil. Foto simbol.

Am avut o prietenă foarte frumoasă (fac o paranteză: bărbații ar trebui întotdeauna să fugă de femeile frumoase, ca dracul de tămâie), o puștoaică fină, brunetă, sexy, la care țineam ca la ochii din cap. Spun am avut deoarece, deși sunt încă prietenul său, pentru mine ea nu mai reprezintă nimic. Sau, în orice caz, nu mai este ceea ce a fost la început.

Cu patru ani în urmă, eram gata să-mi dau viața pentru Silvia. Nu însă și acum! Mă lasă indiferent. Aveau dreptate mama și mulți dintre prietenii mei când îmi spuneau că este o femeie mediocră, parșivă și cu mii de fețe. Nu i-am crezut o secundă. Am crezut că invidia din ei vorbea și că toți se coalizaseră pentru a ne distruge. Dar ce aveau cu Silvia? De ce vedeau răul în ea și eu nu?!
Am fost orbit de frumusețea sa. Tânăr și cu capul în nori, am crezut că totul îmi este permis, că mi se cuvine orice și că din Silvia, puteam să fac ce vreau. Uite că m-am înșelat amarnic. Dar am luat hotărârea să nu mai pun totul la suflet. Eram sigur vă prietena mea ține la mine și o țineam departe de bârfe și de scandaluri. Ne înțelegeam perfect.

 

De fapt, Silvia se juca cu mine. Eram un paravan pentru ea, în spatele căruia putea să se desfășoare. Ce făcea? Simplu: se distra cu oameni însurați și cu oameni de afaceri, cu străini. Profita de ei oferindu-și în schimb grațiile, fără jenă. Era o târfuliță emancipată, dificil de înțeles chiar și de mine. Inutil să vă spun că eram o figură demnă de milă, umilit de gesturile sale.

De multe ori, am dus-o tocmai eu la hotel, unde mă mințea că se întâlnea cu nu știu ce prietene sau rude. Ce făcea acolo, doar ea știa. Am fost însă credul și îndrăgostit lulea de această femeie periculoasă, care m-a jucat pe degete cu maximă abilitate. Acțiunile ei au lăsat urme. Toți știau ce face Silvia, numai eu nu (știți cum se întâmplă).

Totul a luat o întorsătură neașteptată când cel mai bun prieten al meu mi-a deschis ochii. Mi-a spus:
– Silvia te înșală. Mereu a făcut asta. Tu nu știi?

  • Ce să știu?

  • Este amanta unui om de afaceri.

  • Nu se poate!!

  • Omule, te înșală, crede-mă. Nu o crede o sfântă, că nu este…

Știa el ce știa. Cuvintele lui m-au pus pe gânduri. Aproape mă amenințase să-mi revin, să mă tezesc. Am suferit enorm. O aglomerare stupidă de sentimente m-au invadat dintr-o dată și nu le puteam evita. Ca și mii de întrebări, care mă copleșeau. În mine, acum, era o masă diformă, contopită de dorinți, repulsii, remușcări, veleități, imaginație și amintiri. De ce făcea prietena mea asta? Furia mea creștea.

Mai târziu, am aflat și cine era tipul care profită de trupul Silviei: un om de afaceri, exact, un vecin pe care îl cunoșteam din vedere. De câte ori mă vedea la braț cu ea pe stradă, ne surâdea într-un fel special. Mă compătimea… Silvia s-a jucat cu mine și se oferea lui, fără milă. Eram pe cale să turbez de gelozie. Pericolul nu el era, ci prietena mea, la care încă țineam (și n-ar fi trebuit).

Am avut o discuție cu ea și mi-a recunoscut totul, plângând în hohote. Mi-a cerut însă să nu o părăsesc. Ah, chipul său atât de convingător… Încă o dată, am avut o mare slăbiciune pentru Silvia și i-am promis că nimic nu mă va face să renunț la ea. Am  întrezărit o expresie ciudată. Intrasem în regula jocului său (cea mai mare prostie a mea). M-am încăpățânat să rămân cu ea (deși nu mai exista focul pasiunii), în ciuda evidențelor și pentru a nu le face pe plac celorlalți (care ne vedeau deja despărțiți).

Dar îndârjirea mea prostească nu se baza pe nimic. Și asta m-a făcut ca în zilele următoare să sufăr mai mult. Am văzut-o pe Silvia cu acel vecin (și cu alți bărbați). Acum, nici măcar nu se mai ascundea, ca altădată. Spun aceste lucruri cu o anume detașare: nu o mai iubesc. Nu știu ce mă face să mai fiu totuși cu ea. Nu o cunosc!! Dar cine știe un om în profunzime? Am fost rănit și umilit de ea.

Silvia pentru mine înseamnă acum doar idealul femeii care trebuie ocolită cu orice preț. Printre altele, am fost atât de prost încât să-mi pun inima pe tava sa și să cred în cuvinte. Numai că acestea, de cele mai multe ori sunt amăgitoare. Iar ea, continuă să mă înșele (cu el sau cu alții), cu un zel care mă irită. Trăiesc într-un climat ostil și prea rigid. Nu mai am speranțe.

Marius

Content Protection by DMCA.com

Lasă un comentariu